"Arta trezeste omul din fiara nu fiara din om" Dumitru Staniloae
Ernst Bernea, Bucuresti, 1950:
" Un scop înalt cere o cale înaltă, o cale demnă de acest scop. Pe căile răului nu se poate ajunge la bine, pentru că principiul stă în această cale şi răul generează rău. Ura nu poate duce la dragoste, şi nici constrângerea la libertate, chiar dacă le căutăm rezolvarea pe o logică a contrariilor. Ceva inferior nu poate duce la ceva superior, şi nici nu-l poate explica".
Povestea cioplitorului in piatra
Era odata un cioplitor in piatra nemultumit de el si de viata pe care o ducea.
Intr-o zi a trecut pe langa casa unui negustor bogat si prin poarta deschisa a vazut multe avutii frumoase si oaspeti importanti. Cat de puternic trebuie sa fie negustorul acesta! s-a gandit cioplitorul in piatra. A devenit foarte invidios. Si-ar fi dorit sa fie istarit ca acel negustor. N-ar mai trebui sa traiasca viata unui cioplitor amarat.
Spre marea lui surpriza, deodata deveni negustorul insusi, bucurandu-se de mai multa bunastare si putere decat ar fi visat vreodata sa aiba, invidiat si detestat de cei mai putin instariti decat el. Dar curand un functionar de rang inalt a trecut pe-acolo intr-o lectica, insotit de o multime de slujitori si escortat de soldati batand tobele. Oricine, indiferent cat era de bogat, trebuia sa se incline adanc in fata procesiunii. Cata putere are acest om! s-a gandit negustorul. Mi-as dori sa fiu un asemenea functionar de rang inalt!
Si a devenit un inalt functionar transportat peste tot in lectica lui impodobita, urat si temut de oamenii din jur care trebuiau sa se inchine pana la pamant cand trecea el. Era o zi torida de vara, iar oficialul se simtea foarte nemultumit in lectica lui lipicioasa. S-a uitat sus la soare. Stralucea mandru pe cer fara sa-i pese de prezenta lui. Cat este de puternic Soarele! As dori sa fiu chiar eu Soarele!
Si a devenit soare stralucind mandru desupra tuturor, parjolind campiile, blestemat de fermieri si de lucratori. Dar un nor imens negru s-a asezat intre el si pamant, asa incat nu-si mai putea arunca lumina peste tot ce era dedesubt. Ce puternic este acest nor de furtuna s-a gandit el. Mi-as dori sa fiu un nor!
Si a devenit un nor inundand campuri si sate, blestemat de toata lumea. Dar curand norul a fost dat la o parte de o forta mai mare, vantul. Mi-as dori sa pot fi vantul!
Si a fost vantul, doborand tiglele de pe acoperisuri, scotand copacii din radacini, urat si temut de toti care se aflau in calea lui. Dar dupa un timp vantul a dat peste un lucru pe care nu l-a putut misca din loc, oricat de tare ar fi suflat: o stanca inalta. Ce puternica este aceasta stanca. As dori sa pot fi o stanca!
Si a devenit o stanca, mai puternica decat orice altceva pe pamant. Dar cum statea acolo, a auzit sunetul unui ciocan batand in piatra tare si a simtit ca ceva se schimba. Ce poate fi mai puternic decat mine, care sunt o stanca?" s-a gandit el. S-a uitat in jos si a vazut departe, dedesubt, silueta unui cioplitor
dansatorul
